Rendez-vous de dimineata sau seara!?

Toamna in Chisinau

Nu sunt prea Curtăreț, însă am și eu nevoi masculine ca oricine. Nu odată am ieșit și eu seara prin parcuri la un rendez-vous cu cineva, fapt ce mă aranja perfect, atâta timp cât aveam șansa de a fura un sărut sau ceva mai mult de la parteneră. Parcul însă e public, și deci, dacă era vorba de mai mult, nu aveam decât să ne retragem undeva, într-un locușor mai călduț și mai ferit de oameni.

Recent, stabilind o nouă întâlnire, am rămas puţin şocat, când una din prietenele mele, care îmi e mai aproape ca prieten decât ca femeie(mă rog, unele bariere de vârstă), mi-a propus să ne vedem dimineaţa, pe la orele şase, într-o minunată duminică de toamnă. Am acceptat propunerea, conştientizând că nu aş avea planuri de vânătorie. Am presupus că va avea loc o întrevedere friguroasă şi fără pic de romantism şi intimitate, şi deci, am aruncat pe mine ce mi-a căzut sub mână, şi m+am pornit la rendez-vous-ul de la ora şase.

Era o duminică de toamnă minunată, am ajuns în locul prestabilit, am aşteptat(ca de obicei 15 minute), şi domnişoara nu a întârziat decât cu câteva minute. Ne-am salutat şi am mers în parc.

Pentru început, am rămas plăcut surprins de discuţia pe care o duceam, după care, am căzut de comun acord să ascultăm puţin liniştea. În acel moment, am realizat că parcul ne aparţinea în întregime, că suntem stăpânii lui, şi acest anturaj, m-a făcut ca să observ în partenera mea de discuţie, nu doar o prietena, ci şi o femeie. Ceara copacilor cădea în ochii săi adânci şi se aprindea asemeni unui astru şi părea că acest univers galben-azuriu al dimineţii acelea, ne aparţinea nouă. Nu mai simţeam răcoarea dimineţii sub cămaşă, şi o căldură plăcută îmi umpluse corpul sau poate sufletul!? În acel moment, m-am întrebat: „De ce oare mu mă simt la fel în serile pline de vânătoare!? , De ce săruturile blânde nu mă încălzesc la fel de puternic, şi de ce capăt asemenea căldură doar atunci când sunt cu vânatul, acolo, la călduţ, în pat!?” Am avut îndrăzneala să întreb şi de interlocutor, şi drept răspuns, am primit unzâmbet cald şi blând, însoţit de o altă întrebare… „De crezi că am hotărât să ne vedem dimineaţa?”. Nu am avut un răspuns, la-m primit mai târziu: „Dimineaţa, în week-enduri, orașul e surd, e mut, e orb, şi acest lucru oferă o intimitate extremă, mai extremă decât orice pat sau bătaie a puştii….”. Fiind gata să mă apuc de vânat, am descoperit că domnişoara purta vestă antiglonţ. O vestă care are drept component, o barieră de vârstă cu valoare de 10. După ce punctele s-au pus pe I, pentru a evita unele relaţii complicate, am rămas prieteni, însă, această experienţă m-a pus pe gânduri. Oare care domnişoară ar fi de acord să aibă aşa un Rendez-vous!? Cine ar vrea să partajeze cu mine această plăcere, de a asculta liniştea dimineţii de toamnă!? Vreau să o fac dimineaţa! Da! Dimineaţa! Deoarece în acel anturaj, toate par să nu mai conteze, nici faptul că trebuie să trezeşti mâine dis de dimineaţă pentru a ajunge nu ştiu unde şi nu ştiu când, nici că mai este lume pe banca alăturată, nici faptul că e prea întuneric ca să vezi ochii ce te admiră sau te mint…

Puneţi-mi un diagnostic! Habar nu am ce se întâmplă cu mine… sun fascinat, de frumuseţea dimineţii de toamnă şi ard de nerăbdare să mai partajez cu cineva aşa o dimineaţă.

PS: Totuşi când e mai plăcut, comod sau mai eficient să stabileşti un Rendez-vous sau un sezon de vânătoare!?