Dilemă

Definire - eu?
Definire – eu?

Singurătatea – tămâia de care fug oamenii. Asta pare a fi la prima vedere. Ne e frică tuturor de ea și de cele mai multe ori nu o vrem. Oare să fie așa?  Nu prea o am cu ale relațiilor – clei parcă nu este, pare să fie bine și așa, deci se merită oare osteneala? De ce să se merite? Mai ales, văzând oameni împerecheați care-și doresc răgaz.

Relativitatea definește oamenii – cel puțin din câte am reușit să învăț până acum. Majoritatea perechilor pe care le cunosc, periodic nu mai doresc să fie împreună, apoi doresc, apoi iar nu mai știu ce vor.  Aici, rămân singur în fața dilematicii raționale. De unde și unde se ia noi și eu?  Noi – pare a fi o definiție pentru doi oameni care se cred EU, deși sunt un fel de identități separate – cu aceleași scopuri – pentru un oarecare moment. EU – ar însemna identitatea definită de un grup social, până la urmă, eu fără societate e ca cafeaua fără apă, doar identitatea e dizolvată în societate – NU? Dacă nu ar fi ea – societatea, ar mai exista EU-ul?

Din cele de mai sus, NOI și EU ar părea să se confunde într-un întreg. Până la urmă, individul fără societate nu e individ, iar societatea fără individ nu e societate. Aceste două elemente par a fi mulțimi intersectate în cel mai logic mod. Ambiguitatea de mai sus fiind validă, mă  induce în confuzie. Dacă EU nu ar exista fără NOI – nu ar mai exista oameni care își beau cafeaua singuri pe banca aia pustie din parc și nici divorțuri sau despărțiri, certuri, rupturi de relații.

Răspunsul pare a fi evident – nimeni din noi nu a reușit să învețe a fi singur. Nimeni din noi nu are încă abilitatea de a exista ca entitate, fără societate. Imaginați-vă  că de mâine sunteți absolut singuri – fără panificație, patiserie, fără sferă de servicii și relații de interschimb –  fără rețele sociale, telefonie mobilă, sau messenger.  V-ar/ți-ar place? Până la urmă, noi suntem egoiști, iar egoismul e definit de EU. Sau poate greșesc? o_O

Tind să cred că pentru a fi noi, trebuie să învățăm a fi EU. Fără această cunoaștere, nu avem de unde ști cum va reacționa cel puțin unul din eurile implicate în noi.  De aici, singurătatea nu e ceva de care trebuie să fugim, ci ceva ce trebuie să învățăm și nu e neapărat tămâia de care trebuie să fugim, ci pe care trebuie să o îmbrățișăm.

Personal încerc să învăț a fi singur, deși e din ce în ce mai greu, mai ales de Crăciun sau Dragobete. Poate am învățat ce înseamnă EU și e timpul să învăț ce mai e și asta – NOI?

Dă-l încolo de definire – proces să fie! Oricum, nu am chef de jogging acum. Mâine dimineață.

Sau poate eu sunt Nero?

Dilemă…

Sursa Imagine: http://momentefurate.wordpress.com/2011/02/19/epilog/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s