Călătorie

Ne-am reîntâlnit în drum spre casă. Așa s-a întâmplat ca să mă așez alături, pe același rând de scaune. Am mai schimbat câteva vorbe despre una, despre alta, despre tot și nimic.

https://i2.wp.com/img12.deviantart.net/04b3/i/2010/106/d/d/hansel_and_gretel_ink_sketch_by_puppeteer_for_kings.jpg

Era tristă. Avea și de ce. În ochii ei se citea o întrebare (poate chiar mai multe). Probabil se întreba de ce nu i-am mai vorbit de o vreme, mai ales atunci când ar fi fost cea mai mare nevoie. Probabil se întreba de ce am dispărut subit și poate de ce am tăcut atâta vreme.

Probabil. Nu am întrebat nimic. Nu am întrebat pentru că nu îmi este cunoscută circumstanța de a pierde pe cineva drag. Nu pot să fiu omul ăla care să ceară de la cineva să fie tare, mai ales când habar nu am prin ce fel de iad călătorește. Aici vorbele mele sunt mute. Aici, sunt convins, fiecare trebuie să facă față circumstanței, fără comentarii, intervenții și consolări inutile. Ele nu schimbă nimic – în umila mea opinie.

Unele răni se ling în singurătate (cel puțin până se cicatrizează – dacă se cicatrizează). Cel mai tare mă sperie faptul că voi ajunge și eu în aceeași situație. E un fapt inevitabil. Mai devreme sau mai târziu pierdem oameni care ne sunt mai importanți decât oxigenul și doar atunci, cred, voi înțelege dacă am  făcut sau nu o greșeală.

Poate atunci, vom sta la o ceașcă de cafea la fel ca mai înainte. Poate atunci, vom putea discuta fără tabu… Ironic, dar prețul acelei discuții va fi cu siguranță mult prea mare. Totuși eu, tu, el, ea, ei, ele – toți îl vom plăti, toți vom trece prin asta dacă nu am trecut.

Scriu această postare pentru că evenimentul m-a pus bine pe gânduri. M-a pus pe gânduri pentru că, nu aș vrea să am regrete. Aș vrea să le reușesc pe toate până atunci și sper să-mi iasă. Sper să fiu pregătit deși nu știu cine poate fi pregătit de asemenea trăiri.

Mai scriu poate, pentru ca să vezi aceste rânduri și să înțelegi: muția mea (și a multor alte ființe stranii alde mine) nu e un semn de ignoranță, mai degrabă unul de precauție.  Probabil mai scriu și pentru că – deși nu prea am înțeles unde a dus/duce interacțiunea noastră, pare a fi ceva interesant pe deoparte și intrigant pe de alta.

Sper să te revăd curând, premeditat, la un pahar de vorbă. Poate atunci vom pune ceva puncte pe i.

Photo Credit: DevianArt