Niște Tufle fericite ^.^

Am cunoscut-o într-o seară de primăvară prin clasa a VIII-a. Nu v-am postit despre întunecatul meu trecut adolescentin, dar pentru a vă relata marea bucurie, azi trebuie să o fac.

Prin clasa a VIII-a, eram și eu un adolescent cu poftă de serate (și alte chestii ca Morojna, Mivina + orișice avea zahăr). Cu toate că reprezentam greutatea însumată a doi adolescenți de 13 ani, am adunat tot curajul pe care l-am găsit în mine și am hotărât: merg și eu la prima mea serată din școala medie ”Verăjăni”.

Am învățat să dansez de la televizor (era acolo un show: „Ploaia de stele” îi spunea), iar repetițiile de 1,2,3 … aveau loc în ogradă. Ca să nu irosesc energia degeaba, lecțiile de dans aveau și un rezultat: cimentul din ogradă era lună.

Deci: mișcări de dans – sunt, pantaloni la dungă – călcați, cămașa tot, pantofii lustruiți – gata. Eram pregătit și mai sigur ca nimeni că ”Tonight is gonna be a good night”.

Partea proastă e că adolescenții, mai ales cei bine arătoși, erau pe atunci (probabil ca și acum) niște diavoli în piele de îngeri. La doar câteva mișcări în pas ”dance”, nu au întârziat să apară vreo 6 glume proaste și cam 8 luări dureroase peste picior. În acel moment ”am chicat din cer pe C*R”. Înțelegând că mai rău nu se poate, am luat direcția casei, cu gândul că niciodată, dar niciodată nu voi mai merge la asemenea evenimente sociale.

În momentul în care eram la doar câțiva metri de poartă m-a agățat de mână.

Ce s-a întâmplat? – mă întrebase cu un ton curios și plin de compasiune.

Nică. Mă duc acasă, aici nu au loc și pentru mine. Îs prea mășcat eu pentru serate. – am răspuns eu cu un ton grav în prag de explozie nervoasă.

Cum așa? Ai să lași tu proștii ieștea să trimită acasă? Hai cu mine. Promit, am să dansez eu cu tine. – a spus ea.

Tu? …. Cu mine? … Da cum? Da … de ce? Eu ăă… nu..

Nici nu vreau să aud – a spus ea înșfăcându-mă de mână.

Tu nu înțelegi, eu arăt ca un urs pe bicicletă acolo – care nici nu poate pedala.

Tu să fii așa cum ești. Chiar nu înțelegi? Dacă ei nu știu să danseze, dă-i naibii, tu poți și neapărat o să dansezi și o să te simți bine! Mă-i înțăles?

Se pare că totuși noaptea aia a fost una bună. Atunci mi-am făcut un prieten și nu unul din ăla, care vine și pleacă – unul ce poartă rarul titlu de ”cel mai bun”.

M-a făcut să mă iubesc pe mine, așa cum sunt și să nu îmi pese de nimeni, mai ales când răsună muzica. M-a făcut să cred în mai multe lucruri bune și a fost mereu alături, chiar dacă ne despărțeau sute de kilometri.

https://i1.wp.com/cdn.playbuzz.com/cdn/b52f21d8-9ef2-46a2-bce5-b85d2348860c/e8594e85-5b01-4e76-b000-6de5a142e674.gif

Au urmat ani întregi de mers la discotecă, dansuri nebune, petreceri rare dar cu esență, discuții sincere, pahare de vin și pur și simplu ani de bună prietenie, poate mai mult decât prietenie, o dragoste platonică, stranie și frățească (da uăi – ea există, aia platonică. Ș să nu vă aud cu tralea-valea pi-aiși!).

Pot spune cu încredere: în seara aia mi-am găsit o soră mai mică cu un suflet mai mare decât mine(și da – eu eram tare mare).

Azi, sufletul ista și-o găsit tufla. Una care strălucește și pare a fi – care pare? Este! perechea permanentă pe care și-a ales-o.

Tuflei am să-i spun un lucru: ai mare noroc de așa comoară. Prețuiește-o! De la ochi la ochi îți zic, nu vei găsi mai bun picior alături de care să mergi. Pasul o să fie vesel, interesant, elegant și formal atunci când trebuie. Așa este ea – sora mai mică (cea mai mică dintre surori). Probabil a cules înțelepciunea fiecăreia. În rest, presupun că ești mai mult decât calificat dacă ții suflețălu șela de mână.

Mai e o chestie: omenii buni trebuie înmulțiți așa că… vedeți voi – la treabă. Omenirea așteaptă salvată 😀

https://i2.wp.com/cdn1.theodysseyonline.com/files/2016/01/27/6358950759863956171441409004_Friends-The-Last-One.gifȚie omuleț drag am să îți comunic ceva (poate bine știut, poate uitat): umărul pe care ți l-am promis așteaptă mereu acolo, e al tău (nu că o să ai nevoie) pur și simplu – odată jiuruit, al tău rămâne. Tu știi – oriunde nu am fi, suntem alături.

https://lh5.googleusercontent.com/CkXdwS88yT2FqmWsor-eiYZsqGqFzpsYAmQM0X0OTrYuqOIJGn0yiiWj4MBJelAT6wgQD4r_mIvAXzZXo3UTQencJsx1k9mxkNYZLYlHYM3ALnW14hhG91kaZUWtnYgKZw

Ne bucurăm de lucruri bune, le partajăm pe cele mai puțin bune, dincolo de granițe și circumstanțe.

Alte urări nu mă apuc să evoc: voi știți mai bine de ce aveți nevoie. Voi știți! Și asta mă bucură la nebunie.

Ca ”frate„ mai mare, nu îmi încap în piele de bucurie și nu cred că am multe a spune aici.

Mă duc înapoi să mai dansăm odată, la fel ca în timpul seratei alea, așa cum am făcut-o 12 ani în urmă.

Casă de piatră Ionuț && Alexandrina >:D<

Reclame

2 răspunsuri la „Niște Tufle fericite ^.^”

  1. Oh, Sasa, am bocit citind, chiar daca cunosteam deja istoria… Ne-am bucurat sa te avem cu noi la tupaiala! Mai ales ca ai calatorit cu peripetii ca sa ajungi. 🙂

    Apreciază

    1. Natașa, cu tot cu peripeții experiența a fost este și va rămâne specială. 🙂 O să-mi fie dor. Mai treceți pe acasă. :*

      Apreciază

Comentariile sunt închise