De care este…

Reshetnikov-opiate-Dvoika-e1443788945160Mama avea obiceiul să mă trimită la magazin după sare, chibrituri și săpun de cămașă. O să vă pară straniu, dar în anii `90 asta era una dintre cele mai extinse liste de cumpărături cotidiene. Ele bucurau atât pe cei mari, cât și pe cei mici, mai ales când rămâneau acolo vreo 10-20 de bani.

Da, oamenii nu aveau foarte mult dar erau oleacă mai fericiți – probabil nu aveau ei timp să se gândească la fericire!?

Trăiau cu bine, cu rele și parcă erau mai închegați, mai la un loc, mai nu știu cum…

Apucasem vremea când fetele din mahala organizau un fel de șezători. Noi le spuneam ”concerte” pentru că semănau tare cu cele de la club. Acolo se cânta, se făceau scenete bazate pe întâmplări din sat bune de râs, ori observate la unul din rarele televizoare care ”prindeau” TVC-ul moldovenesc și/sau ”KBH”-ul rusesc.

Da. În acele vremuri, oamenii erau mai fericiți (poate chiar și eu). Habar n-am unde am călcat noi strâmb, dar șchiopătăm – mai ales în ultima vreme. Chiar și în satul despre care vă spuneam, nu se mai fac șezători, nu se mai aude muzică, nu se mai dansează, nu se mai cântă. După orele 9 seara, până și barurile se închid, greierii scârțâie și satul adoarme – la fel ca și întreaga nație.

Am pățit-o fix așa cum o pățeam cu sarea. Când mama avea de murat brânză, ne trebuia anume sare din aia ”de piatră” în pachete de hârtie (nu la kilogram). Diferența era că cea în pachete de hârtie, era mai curată decât cea la kilogram.

Aveam noi un șmecher la tejghea care nu prea era mulțumit când veneai cu ”cerințe alintate”:

”- Dațâ-ni vă rog sare, ”kamennaia” numai că în pachet de hîrtie;

 – Avem numa la kilogram. Ie di cari esti ș nu ti alinta. Iati la dânsu, în hârtie cată! ”

Și luam ”di cari esti”, și mama avea de lucru dublu…

Fix ca și cu sarea, nu prea n-am alintat și am ales ”de care este”. Poate de asta am și amorțit așa de tare?

Ori poate vorba cântecului:

„Fericirea este ceva care nu se atinge niciodată, dar în căutarea ei, merită să alergi toată viaţa.”

Eu m-am săturat să tot aleg ”de care este”, m-oi fugări și eu oleacă: poate s-a merita.


PC: ”Încă un doi” –  autor Fiodor Reșetnicov, anul 1952.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s