HAI[.md] Odată!

Eu mănânc, *beu ceai și fac dezordine ca toată lumea.

Toată lumea face dezordine. Toată lumea mănâncă – toată lumea.

Dacă toată lumea mănâncă, bea ceai și face dezordine, în mod firesc vine și logica: gunoi este peste tot – *așă-i? o_O.

Mai fac oamenii și alte chestii(știți voi – nu sunteți copii), deci cu cât mai multe lucruri fac oamenii, cu atât mai mult gunoi este.

Un om care face, după definiție este harnic. Prin deducție, cu cât suntem mai harnici, cu atât mai mult gunoi este. Gunoi este? ESTE!

Continuă lectura „HAI[.md] Odată!”

Reclame

Adevărul doare – în locuri strâmte…

Pofoșănia
Pofoșănia

Tu ești gata să primești verde în față ADEVĂRUL!? – aici nici o vorbă despre ziar, doar despre obiectivitate și oameni direcți.

Eu  iubesc oamenii direcți, care pot să zică aici și acum ceea ce cred ei despre tine. De ce îi iubesc? Poate că sunt profitor. Vedeți voi, de fiecare dată când cineva îmi zice ce bârnă am în ochi, o pot scoate mult mai ușor decât descoperind-o singur.

Bârna din ochi e ca un spin în talpă. Cu toate că te doare dar – rabzi, ignori și spinul, fără a bănui eventualul sac de  puroi.  Deci – oamenii direcți sunt medicații amare, dar necesare. E paradoxal, dar ăstora ajungi să le mulțumești când ajungi la un alt nivel de ”Super Mario Life”(Aici nici o tangență cu ciupercile Olandeze). Continuă lectura „Adevărul doare – în locuri strâmte…”

Bucăţele de suflet copilăresc

Antikvariat
Antikvariat

Îmi aduc aminte de cartoful copt din rugul copilăriei mele, atât de gustos, atât de dorit, atât de mânuit prin jăratic, la fel ca şi mine. Eram fericit atunci, lucrurile  păreau mai simple, cu toate că trebuia să am grijă de animalele gospodăriei de la ţară şi să fac surfing pe maluri ceornoziomice cu săpuşoara care nu voia nicidecum să își frângă coada. Pe atunci nu ştiam ce este internetul, sau ce e aia blog, ce e aia viaţă virtuală, nu aveam avatare şi nici poştă electronică. Nu aveam nici telefon mobil, nici mp3 Player şi nici laptop. Mergeam desculţ vara prin praful fierbinte care se lăsa la fundul iazului parcă înainte de a intra în apă. Eram înconjurat mereu de camarazi cu care jucam ţurca şi nu numai. Ţin minte că, de ne săturam de ceva jocuri, făceam altele cu reguli noi, mult mai interesante. O dată, mă jucam cu sora şi fratele meu de-a ascunselea. Sărmanii m-au căutat peste tot, mai puţin în cuptorul de copt pâine unde reuşisem să mă fac negru ca michiduţă. Continuă lectura „Bucăţele de suflet copilăresc”

TATI, da eu am profil pe Facebook…

Nene Administrator, eu am profil ş pun o fotka!

Câţi dintre noi nu au cel puţin un profil social? Răspunsul e oarecum firesc să fie afirmativ în majoritatea cazurilor. Fiecare din noi căutăm metode cât mai eficiente de comunicare sau afirmare, pentru crearea unor noi relaţii, promovare, dezvoltarea unui al doilea EU pe internet sau pur şi simplu pentru a găsi oameni cu care nu am avut ocazia de a comunica de multă vreme. În ultima instanţă, unii îşi fac profiluri pe reţele sociale sau bloguri, de dragul avutului. Vezi tu, toţi au şi e la modă să ai şi tu profil pe Colegi.ru ori carteafeţei.com ori feţe.md ori pe nu ştiu ce sit de socializare.
Pentru cei care încă nu ştiu, fenomenul de creare a unui Profil Virtual Interactiv(PVI), a dus la separarea „Internetului” în două versiuni: WEB 1.0(mess, pagini html, fără conţinut interactiv) şi cel de WEB 2.0(Un termen care desemnează o mulţime întreagă de aspecte interactive şi colaborative ale internetului, de natură foarte recentă – apărute prin anii 2004-2005. Fără a fi vorba de o altă versiune a vre-unei aplicaţii).

Cu toate acestea, odată cu mulţimile de oportunităţi apărute datorită noii tendinţe de comunicare on-line, a fost deschisă şi o periculoasă cutie a Pandorei. Furtul de identitate NU este cel mai mare pericol pe care îl prezintă acest mod nou de comunicare. Continuă lectura „TATI, da eu am profil pe Facebook…”

URA! Nu suntem Alfabeți*

 Ieri am citit postarea asta. M-am bucurat. Am realizat și eu că în Moldova se mai scrie așa cum nu am fi visat niciodată: în mod oficial și în masă!(nu în scaun). Cel mai popular ”primitor de scrisori” e Lupu* care  posibil să fi chiorât de atâta citit. Toți îi scriu scrisori lui. Se zice că anul ăsta, are toate șansele să bată recordul lui  Moș Crăciun… Va trebui să se mai îngrașe și să aducă cadouri celor mari, care așteaptă cu mare nerăbdare să vadă ce are în sac, o Oaie sau un Berbec. Dar să lăsăm poveștile și să revenim la mptivul meu de bucurie.

În urma evenimentelor recente, moldovenii și-au adus aminte că au alfabet în limba latină și că pot să și îl folosească. URA! Putem și noi scrie! Sântem tare buni la asta: Pe unde cu diacritice, pe unde fără, pe unde în general fără puncte, virgule sau vocale… ”Da și ni mai trebu nouî asta? Noi doar Analfabetu* îl știm șî niș în ruptu capului nu suntem Alfabeți!”  PROGRES! SCRIEȚI OAMENI BUNI! SCRIEȚI! Poate mâncăm friptură de Berbec în iarnă, și lăsăm oile la păscut. Nu mă mai obosesc să scriu. Mă duc la culcare, liniștit că are cine scrie… A am uitat, e… ereditar. Citiți ASTA. Precis că o să vă placă mai tare.

Diferit deci – IMPUSCAT!?

Egalitate, dar nu intre catei...
Egalitate, dar nu intre catei...

Motivul, care m-a facut sa detest calificativul de rasa superioara sau preferinta corecta(in viziunea unora), se afla in anii de scoala. Voi recunoaste acu mana pe inima, ca am fost/sunt si eu unul „diferit”. Pentru colegi, am fost subiectul glumelor proaste si cea mai urata ratusca!(asta pana cand am inceput sa-mi pun pret!) si deci, dintr-un anumit punct de vedere inteleg minoritatile. Am fost si eu o – minoritate… Si stiti care era singura diferenta dintre altii!? – Cateva zeci de kilograme in plus.
Da, nume aceste kg-uri m-am facut subiect de „prelucrare” a asazisei „spume” a scolii. Imi dau seama ca nu e acelasi lucru, insa pana a ma autoafirma, am avut de indurat multe, iar daca cateva chile iti provoaca atatea probleme,  imi inchipui ce reactii aduce o piele mai inchisa la culoare, sau careva gusturi deocheate. Continuă lectura „Diferit deci – IMPUSCAT!?”

Paradoxul vremurilor noastre


Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem clădiri mai mari, dar suflete mai mici;autostrăzi vaste, dar minţi deșarte. Cumpărăm multe, avem mai puţin, și uităm conjugarea verbului ”a fi”. Avem case mari, familii mici, avem multe accesorii, și timp prea puțin; avem multe funcţii, însă puţine abilități, multe cunoştinţe, puţină judecată; mulţi experţi şi mult mai multe probleme, multă medicină și din ce în ce mai puţină sănătate. Continuă lectura „Paradoxul vremurilor noastre”

Un cerebel în alcool sau Duhoarea prostiei!?

Un cerebel în alcool ;) :D
Un cerebel în alcool 😉 😀

Am mers şi eu într-o seară cu niscaiva prieteni într-un local de agrement de la mine din localitate, ca să stăm la un pahar de vorbă abordând unele aspecte, care erau legate strict de cercul nostru de interese.  După câteva momente apare un intrus cu un nivel avansat de alcoolizare,(dacă ar fi dat o analiză, rezultatul ar fi fost: „În alcoolul dvs. nu s-a găsit sânge”). Individul cu pricina, se apropie acuzându-mă de o careva tentativă de seducere ce viza o domnişoară din cercul nostru, şi, dându-şi aere de mister Krutoi bătea câmpii desculţ spre nicăeri… Continuă lectura „Un cerebel în alcool sau Duhoarea prostiei!?”

Vaiete de student :)

Vine vine….

Of… iar vine….

Sesiunea de Vara 2009

Pregateste-te de examen...
Pregateste-te de examen!!!

Se apropie cel mai importat moment din an pentru fiecare rozător de papuci ai universitățiilor.

Acum, ori niciodată, cineva va cheltui mai mult, cineva va dormi câte 3 ore pe săptămână, iar altcineva se va așeza in avion prin intermediul calatoriilor lucrătoare, cu speranța ca au anticipat sesiunea Continuă lectura „Vaiete de student :)”