Despre ani și aniversări

În câteva ore se va începe nebunia. Gazdele vor tăia la viteză salamuri pentru olivie, vor face niște curățenie iar statusurile de pe facebook, twitter și instagram vor exploda de la mulți ani, buchete și brazi împodobiți.

Unii vor huli anul ce a trecut, pentru a fi în așteptarea unui an mai bun iar alții vor mânca popcorn și vor face haz de necaz pe seama unor comentarii, opinii și/sau fotografii mai mult sau mai puțin reușite. Dejavu nu alta – un 31 Decembrie tipizat.

Toate astea spun multe despre noi – despre cât de bine găsim țap ispășitor în 360 și ceva de zile, despre cât de mult ne pasă de ce vor zice alții, despre cât de alintați suntem în ultima vreme.
Nu conștientizăm că Dracul nu e chiar așa de negru, iar Taicăsău nu-i chiar așa de alb.
În orice direcție nu ne-am uita, e oarecum bine. Nu mai alergăm dupa carne crudă, trăim mai mult (cu toate că ar părea altfel) și pas cu pas, încercăm să devenim mai buni. Deja reușitele și eșecurile sunt toate ale noastre, nu ale anilor. Întotdeauna vor fi oameni care o duc mai bine și alții care o duc mai prost – ăsta nu e un motiv de smiorcăială.
Urări multe nu am, doar câteva scurte și la punct:
  • vreau să facem din 2017 un an mai bun și să nu călcăm prin aceleași 360-și srăchini din 2016.
  • vreau să fim mai aproape de cei dragi cu doze moderate tot ce e digital, să ne reamintim senzația unui cuvânt cald, a unei îmbrățișări, a unui pahar de vorbă la gura sobei.
  • vreau să avem picioarele mai aproape de pământ și să devenim cu 0,1% mai buni, în fiecare zi.
Cel mai tare aș vrea să nu mai învinuim anii, ci să ne uităm în oglindă, de fiecare dată când o dăm un bară sau când ne-a ieșit ceva așa cum ne-am dorit.
Spun noi, pentru că nimeni nu e cheie de biserică ori ditamai supremația homo-sapiens. Suntem toți diferiți, imperfecți și frumoși în felul nostru.
„Suntem așa cum suntem, datorită tuturor” – vorba reclamei…
 
Cam atât – vă scriu în 2017, un or care, sper, îl vom face mai bun.

Sentimente

Mă gândesc uneori cât de ușor ne-ar fi, dacă am găsi vaccinul anti-sentiment. Până la urmă, ele, sentimentele: nu-s productive, nu trebuiesc nimănui și pare-mi-se sunt foarte rar considerate de ceilalți. Doar fiecare este preocupat de simțurile și confortul lui – cui îi arde de cum și ce simte altcineva?

Înțeleg motivația evoluției de a inventa pasiunea. Mai multă pasiune – mai multă copulare – mai multe exemplare genetice. La ce naiba i-a mai trebuit și dragostea, invidia, ura, furia, tristețea și așa mai departe?

O fi ăsta un joc de șah, o glumă tâmpită pe care o joacă cineva sau poate o simulare?

Uneori, am impresia că aceeași evoluție e un copil obraznic, ce stă cu o lupă în mână, deasupra unui furnicar. Furnicile nu au decât să alerge, altfel sunt pârlite parțial sau integral – după cheful evoluției.

Nu mai vreau să joc. Atât. Prea multă lume de ascultat, prea multe sentimente de procesat și prea puțină organizare în capul meu. Iată de ce ar fi tare binevenită pastila asta a nesimțirii. O bei și a doua zi, nu mai simți nimic. Faci exact ce ai de făcut, pas cu pas, fără a lăsa endomorfina, serotonina sau cortizolul să îți afecteze judecata. Iaca așa gânduri la 39 de grade. Nu știu, poate delirez, poate în general scriu să nu adorm, un lucru e sigur: aș plăti binișor pentru a fi mai nesimțit, mai ales în ultima vreme.

Un Om și jumătate

Omul ista despre care o să vă povestesc astăzi, e probabil unul dintre primii care mi-o fost drag sufletului, fără legături bolnăvicioase ori de sânge. E omul, care m-a scos din cutiuță și m-a pus pe raft: literalmente. Și eu nu sunt unicul exemplar șlefuit. Am văzut cel puțin o policioară cu vreo 25 de locuri: toate pline de omuleți în devenire – toți puși acolo de Tatiana Timofeina (așa îi spuneam noi pe-atunci).

pinocchio disney cartoons & comics adorable nose

Datorită omului ista, anii mei de liceu (pardon – școală medie) nu au fost marcați de absențe la română, ci mai degrabă de numeroase exerciții de imaginație.

Eram prin clasa a șasea (data de 1 Septembrie, prin 2002). În ziua aceea, 25 de copchii nebuni își așteptau cu nerăbdare (unii chiar cu indiferență) victima. Continuă lectura „Un Om și jumătate”

Nuanțe

Omuleții care intră pe aici s-au obișnuit deja cu sirop (vomitiv pentru unii – balsam pentru alții). Ei bine, ăsta nu e sirop. E probabil o atitudine pragmatică pe care o descopăr în viața mea celibatară de gen masculin, cu aspect, job, profil și aspirații mediocre.

the office michael scott special steve carrell averageSe întâmplase să mă întrebase cineva: ”ce mai e asta dragoste și cu ce se mănâncă?”. Avea în ochi atitudinea aia jucăușă și obraznică în căutare de experiență. I-am răspuns așa cum o face fiecare gen masculin de 27 de ani, pentru a satisface o curiozitate și poate, a încheia un parteneriat lucrativ pentru ambele părți.

movie black and white guy bw right

Pe scurt: nu am picat examenul, dar cu siguranță am realizat că subiectul îmi este doar parțial cunoscut. Nicu vorbea despre dragostea asta. Problema e că de la vârful nasului meu, semantica nu se oprește doar la acei x KM.  Mi s-a întâmplat să iubesc oameni (și aici nu vorbesc de prietenie) de la care nu voiam nici o bucățică, nici un colțișor de corp. EI îmi erau atât de dragi sufletului încât mi-ar fi plăcut să-i aud și la patru dimineața, fără ca să-i înjur tacit pentru întreruperea procesului morgan de guvernare al universului.

spinning control vader darthInițial îmi ziceam că sunt tâmpit, dar asta e – sentimentul ista pare să existe și la nivel platonic. Cum? Nu poate fi așa ceva! Ori e – ori nu e!

Sincer să fiu, și acum încerc să înțeleg profilul acestui tip de … dragoste?… Unica mea explicație e asta: sentimentul cu pricina e o altă nuanță a mult bocitei iubiri, ce nu urmează stereotipuri sociale și nu generează pofte trupești.

CBS yes elementary sherlockholmes joanwatsonParcă e la nivel de sânge. Un fel de fraternitate extra-familială aș zice. Un fel de – om drag sufletului (indiferent de gen) pe care nu-l vrei în pat. Iaca așa situație confuză.  Nu îi zic prietenie pentru că asta e altceva. Eu încă nu știu cum să-i spun. Tre’ să mă programez la un psiholog, ca să nu ajung la psihiatru.

confused robert downey jr idk shrug shruggingȘi atenție – asta-i doar o nuanță a polisemanticului sentiment. În altele nu mă bag că se îngroașă treaba. Posibil am nevoie de o bibliotecă întreagă ca să le înțeleg. Dacă aveți chef, explorați cât mai mult aceste aspecte. Se merită.

Fiecare dintre acestea ne pot face doar mai buni și nicicum altfel. Poate de asta nu sunt persoana ce va judeca vreodată aspectele ei: ale dragostei. Și poate de asta, nu mă interesează ce fac alții și în ce cred ei. Atâta timp cât o fac cu dragoste – o fac bine.  Trăiască Z&Z ei o spun tare bine aici 😀

Niște Tufle fericite ^.^

Am cunoscut-o într-o seară de primăvară prin clasa a VIII-a. Nu v-am postit despre întunecatul meu trecut adolescentin, dar pentru a vă relata marea bucurie, azi trebuie să o fac.

Prin clasa a VIII-a, eram și eu un adolescent cu poftă de serate (și alte chestii ca Morojna, Mivina + orișice avea zahăr). Cu toate că reprezentam greutatea însumată a doi adolescenți de 13 ani, am adunat tot curajul pe care l-am găsit în mine și am hotărât: merg și eu la prima mea serată din școala medie ”Verăjăni”.

Am învățat să dansez de la televizor (era acolo un show: „Ploaia de stele” îi spunea), iar repetițiile de 1,2,3 … aveau loc în ogradă. Ca să nu irosesc energia degeaba, lecțiile de dans aveau și un rezultat: cimentul din ogradă era lună. Continuă lectura „Niște Tufle fericite ^.^”

Fericireeee…

Nu pot să vă redau fericire ce mă încălzește pe-dinăuntru la fel ca și apa caldă din robinetele municipale în mijloc de iulie. SUnt cel mai fericit moldovean care trăiește în Chișinău. Am doar o singură problemă: mă hamăie prea multe lighioane. Băieții ieștea știu ce spun:
http://www.220.ro/embi/M4U6ptmSiw

Ajutați-ne să oprim hămăiala. Dacă ne trimiteți doar nșpe mii de euro pe contul nostru bancar, vă expediem (a se traduce în engleză)o pungă cu nuci. Pupici :*

degrabă…

Degrabă o să mâncăm mandarine: tare multe…

O să privim toate episoadele Home Alone (Один Дома)…

fire home alone joe pesci on fire

O să mergem să colindăm Facebook-ul și mai puțin casele…

christmas dubstep you cant handle my swag excited

O să mâncăm Olivie cu multă, multă Maioneză.

bash.im,оливье,Lin

O să purtăm haine caraghioase (de nevoie).
christmas family holiday dad holidays

O să așteptăm Moși Crăciuni și Albe ca Zăpada
Cheezburger dog christmas sunglasses christmas animals

O să bem cât pentru tot anul:
christmas party winter drunk drink

O să mâncăm prea mult…

food fat chocolate bacon nomnomnom

O să panicăm după ce vom adăuga kilograme în plus
christmas angry frustrated will ferrell screaming

Sau poate va fi altfel?

tv christmas perfect family guy hulu

Mai pe scurt: crăciun fericit.

christmas 30 rock merry christmas liz lemon

Să înșepem…

#BB

Petru că am văzut prea multe protistologii pe internet, am să mă apuc să le spăl. O voi face așa cum știu mai bine: de la vârful nasului meu,  în baza micii experiențe de viață.

Toate acestea le voi marca cu un hashtag #balegadebou ( da, asta e ceea ce spuneți și voi, numai că în engleză: #bullshit).

Prima chestie care nimerește în mașina de spălat e postarea asta.

Nu am să mă expun pe marginea autorului: el poate fi cum o fi, are și cărți omu’, ca și mulți alții.

Să-nșepem:

Titlul: ”De fiecare dacă când un bărbat își lasă femeia pe planul doi, el o învață să trăiască fără el”

Veritabilă: #balegadebou:

  1. Mi-i interesant, de când femeia a devenit proprietate privată? Hai să ne imaginăm că mergem la stână. Acolo, baciul vechi îl învață pe cel nou: ”De fiecare dată când îți leși oaia pe planul doi, ia paște și fără tine”. Mă scuzați, dar mâzga asta sentimentală e cam misogină.
  2. De când bărbații învață femeile? Până și New-York Times indică în articolele lor: aproximativ 80% din învățători, sunt de fapt, femei. Iar dacă e să vorbim de cele ale dragostei, îs mai mult ca sigur: învățătura e reciprocă și direct proporțională, altfel cel puțin unul din ei rămâne nesatisfăcut;
  3. ”[…] O învață să trăiască […]” – serios? Eu am impresia că bărbații, mai ales cei din Republica Moldova, din păcate, știu în 30% din cazuri cum să își taie corect unghiile – nici nu vreau să estimez numărul celor care știu cum se trăiește.

Contentul

Paragraful 1:
”nu urmează să ne țină morală, nu caută ceartă și nici nu se gândesc la altul” – pun pariu că anume asta și fac, mai ales când scriem așa despre dânsele.

”nu vor pleca de lângă noi și ne vor iubi la fel de puternic” – dap’cum altfel? Altă opțiune nu au – poate le mai pui și o lesă?
Nu se poate omule – Nu se poate!
Femeia nu e animal de companie: face ce vrea, cum vrea și când vrea. Nu va face aceste lucruri, doar dacă bărbatul va depune ceva efort.

”De fiecare dată când un bărbat vine târziu acasă, […] femeia lui îl așteaptă” – iar ”femeia lui”, iar nu știu cum… nu mai repet.  Da, prima seară o să îl aștepte, a doua o să se culce mai devreme, a treia seară îi va lăsa un bilețel

Am ieșit cu fetele. În morozilnic sânt pilimeni.  Castronu e pe aragaz.”

Și pun pariu: data viitoare, bărbatul nu o să mai vie târziu, ori amândoi s-or apuca de jucat poker. Secolul XIV e acolo unde trebuie să rămână: în trecut frate…

Paragraful 2: 

”De fiecare dată când un bărbat e rece, femeia lui învață să trăiască și fără căldura lui” – nu știu de când bărbații îs ”Termocom”-ul.
Și-apoi, cine ți-a spus că femeia are nevoie de căldură? Dacă are nevoie, o să găsească: da, da… în altă parte, dar o să găsească. Fix așa cum și noi găsim dacă ne trebuie.

”Chiar dacă ambii sunt cunoscuți și au statut în societate, uneori atât de mult ar vrea să simtă căldura brațelor lui, un sărut dat pe la spate în bucătărie, o palmă la fund și un cuvânt sincer, spus acasă.” – Dacă o relație e fără de astea, apoi aia nu e relație ci căsătorie aranjată de părinți. Și-apoi, mai sunt oameni, cupluri chiar, ce nu își exprimă așa dragostea. Sunt perechi care se leagă cu frânghii, pe la ochi, aleargă goi prin bucătărie …. eh… câte sânt… da tu îi pui pe toți într-un ceaun…

Paragraful 3:

Apă chioară și.. asta: ”De fiecare dată când un bărbat se crede primul în relație, femeia lui învață să iasă din ea.”: Aș spune mai mult, ea demult a ieșit și îi e paralel ce unde se vede bărbatul. Nu trebuie să învețe ea nimic… Din câte știu, femeile sunt niște pisici tare șirete: poți fi tu primul, dare ele țin lesa. Iată de ce, un bărbat nu o să vrea să fie primul, mai degrabă, olecuță mai în spate: de acolo și priveliștea-i mai frumoasă, și unghiul îi nuș cum, mai șerbine…

Cam asta o fost. Am înțeles una: când o să vreau să-mi trag un glonte ori să mai spăl ceva #balegadebou pentru tizic, oi mai sta pe ”de vorbă cu tine”