Tata

Îs numai 4 litere în cuvântu ista, dar ele cântăresc mai mult decât întregul vocabular al oricărei limbi din lumea asta. Mai sunt câteva, dar despre ele nu se va scrie azi, cel puțin nu aici.

Al meu îi poate cel mai important om pe care-l știe lumea, și cel mai harnic, pe care-l știu eu. E unica persoană care la orele 5 socoate că-i ”Soarele-aniază” și că deja lumea trebuie să muncească. Nu doar socoate. Pare-mi-se e primul om din sat care-i în picioare.  Pe mine nu prea mă avea la inimă când stam locului. La dânsul, dacă stai îți șade norocul și-i vad de capu tău dacă aista-ți șade.

Al meu, timp de 40 de ani, a crescut nu știu câte sute mii  tone de grâu, orz, sfeclă ori porumb, a stors peste zeci de tone de vin, a tuns kilometri de lână, a crescut trei copii, văzut 7 nepoți și încă mai așteaptă să mai vadă, să mai crească, să mai stoarcă să mai…

Mai pe scurt, nu știu dacă alt om ar reușit cât a reușit dânsul și apropo, încă mai reușește!

Al meu vrea pământ: nu pentru parale, da pentru ca să-l facă să răsufle odată cu dânsul. Vrea să-l muncească și vrea să aducă mirosul șela de pâine proaspătă, de mămăligă fierbinte, de turtă dulce, în fiecare casă din sat.

Are el o vorbă pe care o știm toți trei: ”Tot zgârșitu’ păgughește ș dugosu’ aleargă…” și niciodată nu s-o băgat peste cotele oamenilor (așa cum o fac alții).

Al meu nu plânge. Bun, a plâns da numai de 3 ori în toată viața lui. Eu l-am văzut numai odată, și asta fără voia lui: când o trebuit să se despartă de cea mai mare mândrie pe care o avea el în casă, la aeroport. Atâta o spus: ”Ni-o luat-o din brață Ană… Ni-o luat fata…”.

De atunci mama spune că o mai plâns o dată și fratele tot șeva spune acolo, da eu, l-am văzut numai o dată.

Al meu e puternic. Eu nu știu dacă cineva din sat, de vârsta lui, poate să-l bată la mână.

Al meu se pricepe la femei. A luat-o pe cea mai frumoasă și deșteaptă femeie pe care o văzut-o el – și o văzut multe… Nu degeaba s-o însurat pe la 30.

Al meu are un nume frumos – pe care mi l-a dat și mie.

Al meu iubește, nu prea o arată da iubește. Numai proștii nu înțeleg.

Al meu e mândru – dar nu prea tare: poți să crapi străduindu-te să faci bine: el știe că și mai bine se poate.

Al meu a împlinit 65 de ani.

Eu nu știu cum alții, dar pe al meu, îl iubesc cel puțin 4 oameni și alți 7 pui de om, de 65 de ori înmulțit cu diametrul universului ista.

La mulți ani TATA – eu az, mai mult nu pot spune, ar fi de prisos, tu știi…

Reclame

Dijină

image

Moldovenilor le place să găsească jinoveți. Iaca unde nu ai da, tăț îs drepț – șineva îi  di jină. În Chișinău îi Chirtoacă, la Bălț îi Usatâi, iar în Moldova, per general: Timofti. Dacă te îngrași, oasele îs grele, dacă nu reușești, neapărat te-o reținut șefu’ la serviciu, ai avut o pană ori traficu’ îi di jină. Păi dacă toți îs jinoveț și toți îs drepți, apoi cine mai e jinovatu’? Doar nu putem fi drepț’ ș jiniveț’ toți în același timp? Oximoronic nu alta.

Îi drept, sunt chestii care nu depind de noi, dar majoritatea îs rezultatul propriilor noastre chișoare și străchini în care ele calcă. Fișka asta nu știu de ce o văd mai degrabă la orășeni, decât acolo unde m-am născut eu.  Acasă, dacă nu ți-ai hrănit porcu’,  ai un slăbănog pârlit cu un măr în gură pe masa de crăciun.  Dacă nu ai prășit la timp, ai să ai sâsâiacu` gol. Dacă nu ai legat via la timp, poloboace tale or să fie uscate (ș gâtu tot).

Mai pe scurt, dacă e să dau exemple directe, la mine acasă, tata se trezește la 5 ca să-și hrănească droaia de găini, pe Vasilică, Marta și Andrușa. Apoi trage o fugă la ocolu’ din vale ca să-și hrănească oițele, pe Joiana  și asta se repetă practic zi de zi, an de an. Unicul lucru de care se plânge omu ista e că nu-i ploaie – ș că ie trebuie: ”I-i săti la pământu ista – de-ar da Domnu’ măcar o chicătură de ploaie…”. Aici el chiar nu are ce să facă, iaca aista-i exemplu de ”nimeni nu-i jonovat – așa-i pogoda…”. La noi, în Chișinău până ș ”pogoda” îi di jină. Între timp, tata târâie apă cu două căldări mari, jămălțuite, ca să adape jitele. Da voi și fașiț?

Iaca așa is oamenii de la țară, cu mai puțini muși, mai puțini jinoveț` ș mai mulți mușchi antrenați de rutină zilnică. Uneori aș vrea mai degrabă un parlament de țărani decât unul de mari deputați și mai mulți oameni ca tata nieu(aiși ș eu am de lucru – recunosc).

Mai legați jălea  di gard, dezbrăcaț fusta, și îmbrăcați pantalonii. Pre mult o stat în cui… Ș da: nu Chirtoacă-i di jină, da așel din oglindă, pe care îl vez în fiecare dimineață.

Pețitori(oare)

paul-ipate-si-diana-cavallioti-au-parte-de-ldquo-o-saptamana-nebuna-rdquo-din-13-ianuarie-in-fiecare-joi_1

Necunoscute îs căile dragostei – tare necunoscute… Da iaca baba Anica, Vasâlița ș Ionița știu tăt: cum, când cu cine și de ce să te însori.
Dacă le spui de iubire te stuchiesc între ochi ș te botează de 3 ori cu aghiazmă: ”Și știi tu dispri iubiri uăi bostan verdi și ești!!! Las` câ Țaca are să ti însoare – că deamu îi vremea!”.

Toate năpastele astea o început să dea peste mine pe la vre-o 25 – iaca nu știu de ce, anume de atunci să-nșep întrebările ș răspunsurile: ”Da când ti-nsori?”,  ”Mai sușești mustața!”, ”Îț stă uăi cu copchii în brață – poati fași unu!”. Da poate omu vrea să mai stea singur, să își mai aibă de grijă, să mai agonisească – asta și, însurat numaidecât trebu?

”Doamni ferești! Da pintru și mai trăiești omu pi fața pământului?” – o.O Serios! Babele iestea deam s-o apucat să-și tragă propaganda ș printre cunoscuți: cu tactică și ”targeting”. Iaca nu știu ele și îi aista, da anume așa lucrează. Deam și prietenii o-nșeput să mă cupleze. ”Ia uiti la așeia – așă-i câ-i frumoasă? Scoate-o la coffee!” ori așei deja împerecheț:  ”Da când o să ieșim noi în 4? Da iaca tare n-i interesant: o să ne înțelegem noi, fetele?”

Ș nimeni nu vrea să înțeleagă, nimeni nu vrea niș să audă: că nie îni plac altele, că la coffee eu pot scoate, că nu mă doare cine și cum o să se înțeleagă, atâta timp cât eu m-oi înțelege cu ”Zolushka” ori fimeia me. (Da, eu încă aștept comentariu tuflei)

Oameni buni! pot ș sângur dacă vreu! Nu vreu eu niș un ”Даваи Поэнимся!”. Nu îs invalid, îni plac fetili, ba chiar și ele pe mine (se pare), așa că toate or și la timpul lor.

Între timp: dacă ”Prime” sau oricare post TV vrea să facă o emisiune, vă dau 30 de candidați pentru pozițiile ”Rozei” ”Tamarei” ori ”Dariei”.

”Tufla” Măsii

Eu am ”razmeru” 46.5 (la picior – nu văgândiț la prostii). Pe lângă asta și piciorul cam ridicat și ca a unei rațe (tare lat el – tare lat). În așa situație, fără să vrei, devii un fel de ”Prânț” cu testosteron și cu tot ”șo palagaietsea” pe lângă dânsu. ”Tufle” pe ”razmer” nu prea găsesc, iar dacă le pierd – e tare amară situația.

Iaca am pierdut una, și mai-mai s-o găsesc da o ”Zolușcă” a găsit-o prima și nu are de gând să mi-o întoarcă, ori încă nu știe că e ”tufla” me ș gata? Până atunci, merg în ghete, niște ghete rupte, roase și ponosite de nu mai am ochi să le văd, și vreu ”tufle” și anume pe alea (eu ”tufle” nu închiriez – mai degrabă desculț).

În povestea asta nu se caută prințese, se caută o ”Zolușcă”, una care înțelege că ”tuflele” se găsesc greu și că un ”Prânț” încălțat e mai de seamă decât unul desculț, e mai la locul lui și poate mai multe. Picioarele îs calde, iar când părțile de jos îs încălzite bine și mintea poate creieri mai la rece.

Noapte bună ”Zolușco” – eu aștept măcar o mișcare cu pămătufu – drept răsplată: minim o sticlă tare bună de vin și o promisiune îndeplinită.

Mai pe scurt, aștept răspuns prin telegramă electronică (stop).

Povestea asta o să o citească puțini, și mai puțini o să o înțeleagă. Între timp, trebuie să mă opresc un moment și să uit de ”tufle”.

Sunt probleme mai mari în lumea asta și despre ele a scris tare bine Nicu.

z…

Z… de corturi. Z… de comentarii și de etichete.

Z… de oameni care cer, dar nu fac nimic.

Z… și iarăși Z… de toate discuțiile publice și corturile de aici.

Z… de lucruri inutile postate peste tot, cu speranțe de mai bine și demagogii extreme.

Z… și gata.

Ai voștri,  ai noștri, ai lor vor face nimic și probabil nu vor primi ceva pentru asta.

Un sigur lucru vă rog: mai încet cu ”jalba” – mai rar pe la biserică și mai des pe la lucru.

Dacă Dumnezeu există, nu este el responsabil de banii tăi, viața ta și toate celelalte.

Ești responsabil de groapa în care înoți și ai două căi: ori dai din coate ori te duci la fund.

P.S. Pentru cei care nu au înțeles Z…-ul.

 

Despre tărâțe și politicieni

Tărâța e bună! Mai ales după sărbători. Slăbești kile întregi cu dânsa, dar iaca când se transformă în politică, tare acru se mai face borșu. Și umblă borșu ista mai rău decât oricare altu: niș’ acru nu-i(zeamă din el nu iese), nici dulce, îi un fel de mâzgă cu miros ce-ți provoacă întoarcere de stomac.

caricatura-politica-viduEu nu iubesc să vorbesc despre două lucruri în viața asta: politică și religie. Discuțiile astea se termină cu un fel de: ”Hai ș-om fi de acord că nu suntem de acord” ori ”nu pot nega și nici confirma” – pe scurt, un fel de bătaie a apei în piuă. Cu toate astea, azi am să vorbesc despre amândouă și despre cum oamenii se schimbă în poziții la fel ca și cea mai modernă Marie Magdalena.

Sâmbăta asta, la rugămintea mamei mele am mers la sfințit pască- ritual anual, în care maică-mea vrea să mă apropie cât de cât de biserică. Un fel de ”adăpat cu sila” așa cum eu cred în ce cred, numai în ritualuri cu preoți din Moldova nu. Am fost tare surprins să întâlnesc acolo un cunoscut, care înainte nu era nici cu dracu – nici cu tat-su’. Știam că omu ăsta fugea de biserică ca dracu de tămâie, și de preot ca fata mare de răpciugosu’ burlac.

Acum, la 4 ace, mersese la împărtășanie și din câte am înțeles și metănii bătuse. Nu prea am avut mult timp să stăm de vorbă, ritualul trebuia să înceapă și omu era grăbit de mama focului. Atâta am înțeles: că omu a început să creadă și că s-a apucat de politică. ”Вот в чём” tărâța!

646x404Omul bun e ăla credincios. Așa văd moldovenii oamenii buni și anume așa îl aleg. Respectiv, dacă s-a băgat omu ista în tărâță, automat s-a și pocăit. Un lucru nu înțeleg: de când integritatea are valoare mai scăzută decât pocăința? Este cumva vreo platformă electorală în biserică ori ”списоку” preotului e de fapt cea mai tare campanie de promovare? Poate oare un om mai sfădit cu biserica, dar mai integru să fie un lider rău? Eu unul, l-aș alege pe cel care spune ce face și face ce spune. În rest, mă doare în cot de ce culoare-i, în ce crede ori cu cine se culcă – să înțeleg că eu nu-s cetățeanul standard? Tului mama ei de tărâță! Cum schimbă ea oamenii în patru săptămâni.

Și ne mai întrebăm de ce… Ap’ iaca de ce! stimate miorițe moldave, iată de ce nouă ”ni-i ghine”. Îi alegem pe cei care pupă mâna lui Vlad(eu la preot mă refer) și apoi plângem ca fetele mari, a nu știu câta oară, că ni s-a furat fecioria.

Dap’ cum altfel laio? Le e mai ușor să ți-o fure când stai aplecată la metănii și te uiți în pământ. Mai uite înainte! Nu am nimic cu religioșii: dintr-o familie de asta vin și îi iubesc pe ai mei. Mai știu că toată viața lor au crezut și vor crede, știu că fac ce zic și zic ce fac. Dacă regula asta s-ar aplica și pentru potențialii aleși ai poporului, nu aș avea nimic împotrivă.

La urma urmei, religia are un set de valori destul de bune, mai ales pentru politicieni. Sunt acolo niște porunci: să nu furi! să îți iubești aproapele! să nu prea-curvești! Ia trageți cu ochiul la aleșii noștri, respectă ei vreo unda din ele? Da noi îi credem: dacă o pupat mâna popii, dacă s-au împărtășit, ap’ înseamnă că (în teorie) înțeleg valorile religioase, și le respectă. La televizor vezi toți Vlazii (știți voi care) la împărtășanie, la sfințit, la crăciun, și îți pare că s-au  pocăit: iaca-iaca își vor face datoria și se vor lăsa de furat, de curvit, s-or apuca de iubit poporul. Și tot batem metănii și tot suntem ibiți de Vlazi de ne iese ochii.

Atâta timp cât nu o să ne tragă semnale de alarmă schimbările iestea la față, vom rămâne miorițe ibite și abandonate. Integritatea ar trebui să fie criteriul de selecție – nu pocăința.

Eu de un lucru îs sigur: tărâță de ovăz am să mănânc, că-i bună pentru inimă și mațe, dar iaca în tărâța șeilantă nu mă bag, că m-or mânca politicienii. Mai pe scurt, dragi cetățeni, cumpărați-vă vaselină: vin alegerile locale, iar politicienilor și tuturor candidaților: poftă bună. Aveți la ce mânca…

Sursa imagine1: © http://evasile.com/
Sursa imagine2: © http://adevarul.ro/

Vineri sara

Nu o mai atinsesem demult. Stătea în colț de câteva luni și căuta atenție. Amusara era mai bosumflată ca niciodată. Se uitase la mine de parcă îi mâncasem dejunul, prânzul și cina: toate de-odată. Nu am avum cum să o las în colț, și-apoi – e vineri seara, și dacă tot nu am chef să ies nicăieri, am gâdilit-o și eu cum pot mai bine. Deja auziți și voi ce-o ieșit din asta.

Urare

1521388_10202991999583202_1327664891_nDragi cetitori, iaca se scurg ultimele clipe din clepsidrele anului 2014, se mătură ultimele firimituri de pe jos, și se dau/pun ultimele 200 de grame din surplusul adipos al fiecăruia din noi.

Eu nu am să vă urez multe:

1) să fiți sănătoși (mai ales mâine – cei de la urgență știu mai bine);

2) să nu vă doară capul;

3) să iubiți ca iepurele de Martie;

4) să nu vă pupe nimeni în pardon(ori dacă v-or pupa – să nu vă pese);

5) să aveți destule provocări;

6) să aveți mai mult curaj;

7) să-i aveți pe ai voștri aproape.

Așa cum la noi nu se poate altfel de sărbători, vă cânt și eu o colindă mai socială oleacă. La Mulți Ani!

Ieși La Vot! – DĂ-LE LA BOT!

filesVotul tău contează. Da, da – contează. Chiar dacă ești dezamăgit, liberal, democrat, ori câte puțin din toate – contează! Azi e unica ta șansă de a le da la bot celor care merită, de a pune odată și pentru totdeauna punctul pe i-ul European. Argumentul e alegerea răului cel mai mic. Tudor Chirilă a spus-o mai bine decât mine cetățenilor români. Dacă tot nu e nevoie de traducere, și dacă multe chestii la ei sunt la fel ca și la noi, vă rog mult să trageți cu ochiul, cu urechea, și să ieșiți la vot.

Azi, cei care vor sta acasă (cu excepția celor care sunt în situații cu adevărat nefericite), pentru mine o să fie niște alintături, care nu apreciază ceea ce au, care nu înțeleg de ce azi trebuie să fie la urne. Alții și-ar dori cel puțin o simulare a acestui proces la ei acasă.