Din lac în puț*…

Nu-s bune deloc știrile iestea. Nu-s bune neică. Caii aleargă pisti tăt: și verzi, și albaștri, da copchiii îs lăsați cu steluțe în frunte. Să zic că nu m-am așteptat nu pot. La noi așteptările-s din cele mai rele. Poate de asta și zicea lumea că noi suntem relativ fericiți? Dacă nu ai la ce să te aștepți, nu rămâi decepționat.

Pun pariu că mulți dintre voi amuș o să zică: ”și cum rămâne cu schimbarea până la capăt? Cum rămâne cu flagu tău de european în suflet? Cum rămâne cu 30 noiembrie?”.

Ce să vă zic: rămâne la fel: San-Sanâci crede totuși că noi – cei de pe loc, facem mai mult decât o ceapă degerată, cel puțin olecuță mai mult. Noi datoria ne-am făcut-o, acu nu ne mai rămâne decât să ne cerem dobânda, mai sever decât cea mai victorioasă bancă ori amanet. caricatura-alegeri

Grăim cam încet, și asta în timp ce ei își frământă limba, iar noi ne strângem cureaua. Poate s-ar merita să o scoatem de la naftalină? Totuși aliații ieștia îs de modă veche – poate de mult nu au mâncat bătaie ? Ori poate îs surzi? Deși asta nu-i o scuză: până și baba surdă potrivește.

c2-1462c385092f93211c108d1b3abdaef6-caricatura 24_februarie

Abia de mi se mai îndoaie degetele la scris: dar poate ”Bunelul” avea ac de cojoc?  Păcat că nu avem vreun Negru Vodă: așa măcar cu un Moțoc ne alegeam.

Iaca om vedea cum a trece și săptămâna asta: nici nu știi ce luminiță apare pe la vreun capăt: până când, viața rămâne așa cum rămâne Ș pătlăgelele-s turcești.

Imagini: http://unimedia.md  

Reclame

Extreme

După un crăciun cam trist, nu mă așteptam la prea multe – mă așteptam la tăcere, la reculegere, noi însă,  ne aruncăm asupra unui subiect de pe care încă nu s-a uscat sângele, cu pofte de trafic.

San-Sanâci nu e Jimmy Hendrix-ul blogosferei moldovenești sau românești, însă ăsta, nu se va pronunța vis-a-vis cât de corecți au fost cei căzuți: e pur și simplu ridicol (IMHO).

Mai e și total lipsit de etică: zilele astea au murit oameni, și absolut nimeni nu are dreptul moral de a spune că au meritat-o. Dragi bloggeri, deținători ai marilor c**ie virtuale – câți dintre voi ar avea aceleași organe să spună pe viu rudelor celor omorâți, că e vina răposaților?

Mai e ridicol să devii brusc luptător al exprimării libere, odată ce s-a vărsat sânge. Asemenea boli trebuiesc prevenite – nu tratate. O altă prostie e să spui că religia nu are nici o atribuție cu cele întâmplate, atunci când în numele uneia sau alteia, s-a murit mai mult decât în urma unei ciume.

Răposații nu mai pot fi eroi sau mișei – e futil, acum nu mai sunt pur și simplu: nu mai sunt polițiști, caricaturiști, frați/surori, copii, iubiți,  părinți sau prieteni.

Ar fi bine să mai închidem gurile și să deschidem ochii – nu suntem într-o campanie electorală pentru a face gălăgie pro sau contra, suntem la un priveghi: odihnească-se în pace creioanele, uniformele, precum și celelalte victime pariziene.

Pentru cei care trăiesc sub pietre: http://goo.gl/iIfKQG  http://goo.gl/rDqEbj http://goo.gl/B6bXWc

Captură

#RIPCHARLIE #RIPPARIS 

Microsoft o mai făcut un 7

De vreo săptămână încoace, m-am jucat cu noul sistem de operare al Microsoft-ului. După câteva minute de utilizare mă apucase nostalgia. Mă întorsesem în 2007 când Billy a scos pe piață mult ”iubita” Vista.

Cam o dată, de două ori în lună, mi-auzeai vreun prieten:
”- San-Sanâci, am luat un laptop și are pe dânsu Vista.
– Șâ?
– Puni-ni wăi un XP calumea!”.

Prin 2009 a urmat windows 7, și toată lumea l-a numit ”Vista done Right” sau cum se zicea la noi ”o Vista făcută cum trebu”. Cam același sentiment îl am pentru Windows 10 [W10]. Când am gustat acra experiență Windows 8, l-am trimis la origini pe Steve Ballmer(fost CEO la Microsoft[MS]). Motivele erau la vedere: Un meniu start pe tot ecranul și o grămadă de aplicații inutile de care nu aveam nevoie, unde mai pui că și alea se întindeau ”fullscreen” când erau inițiate. Nu în zadar, Satya Nadella(noul CEO MS) a sărit peste o cifră când a botezat noua versiune a ferestrelor.

Ca să fim corecți, Windows 8 avea plusurile sale. Resursele erau utilizate mai optim și în unele cazuri, era mai mult mai ușor să inițiezi anumite sarcini. Spre exemplu, îmi plăcea la nebunie că eram la un click drept distanță de panoul de control, managerul de dispozitive sau cel de procese.

Fără a întinde prea mult vorba, să vedem ce e nou în Windows 10 [W10].

1. Startu’ a venit înapoi! URA! URA! URA! Nu mai e nevoie de aplicații terțe pentru a avea un meniu normal.

start

Acum totul e la locul lui și e mult mai ușor să lucrezi pe un desktop simplu, fără touchscreen. ”Noul” meniu, e o combinație dintre forma clasică și cea metro, ce suportă atât scurtături clasice, cât și previzualizări dinamice a unor aplicații HTML5.

Cei de la Microsoft s-au gândit și la utilizatorii îndrăgostiți de start screen. L-au pus la câteva click-uri distanță.

start settings

 Tot ce trebuie să faci, e să dai un click drept pe spațiul gol al ”superbar”-ului și să alegi ”Properties”.

Use start menu

După, selectezi tab-ul ”Start Menu”, Scoți bifa de la ”Use the Start menu instead of the Start screen”, dai ok, faci un ”log off” și voila:

start_screenai aceeași chestie ca și în windows 8 sau 8.1.

2. La fel ca și în Windows 8, resursele sunt utilizate mai eficient în W10:

Resource_usage

Pe același PC, la aceeași capacitate de utilizare(ici editam în CC Photoshop), W10 papă cu aproximativ 7% mai puțin din procesor și cu 5% mai puțin din RAM, decât versiunea anterioară a sistemului de operare.

3. În sfârșit, Microsoft-ul a înțeles beneficiul multiplelor spații de lucru. Un fel de împrumut de la Linux și MAC.

Multi-screens

Pe fiecare spațiu de lucru, poți deschide ferestre separate iar schimbul între spațiile de lucru se face cu un simplu ALT+TAB:

Multi-screens2

Dacă mai așteptați careva noutăți, îmi pare rău, dar cam asta e. Restul schimbărilor sunt doar retușări, care par și ele preluate de la concurenții Unix.

Pictogramele spre exemplu, îmi aduc aminte de primele iconițe a pachetului Gnome2 din Debian linux. De fapt multe din noile opțiuni îmi aduc aminte de același Gnome2 combinat cu fabulosul Compiz Fusion.

icons1

Încă o chestie împrumutată de la frații Unix, este butonul ”Home” din managerul de fișiere. Ce-i drept, nu i-am înțeles sensul absolut deloc. E doar o fereastră cu cele mai recente fișiere și categoriile favorite de navigare. Cum s-ar zice ”перестаралиси”.

my_computer

Ăsta e Windows 10: același Windows 8.1 făcut ca la carte, fără aplicații full-screen și cel mai important: cu un Start nou-nouț, la fel de bun ca și în Windows 7.

Noile mere: cât de viermănoase sunt?

Cei trei sunt de fapt doi! Deși inițial se zvonea lansarea a trei mere noi,  anunțul oficial Apple a vizat două modele de iPhone, ce vor apărea pe piață în a patra săptămână a lunii septembrie, în magazinele din SUA, Anglia, Australia, China, Canada, Franța, Germania Japonia și Singapore.

Mărul lui Jobs părea cam demodat pentru Tim Cook(actualul director executiv Apple) și a decis să-l re-inventeze cu mai multă culoare. Așa s-a născut noul model de iPhone 5, identificat de un c ”mic” – posibil pentru că e practic fiul mezin al iPhone5, ce trece prin o perioadă de adolescență colorată. iPhone5c seamăna leit cu părintele său, având aceleași specificații tehnice ca și iPhone5 și anume: ecran ”retina display” de 4 inch, același procesor A6 folosit de taică-său, o cameră ”iSight” de 8 megapixeli cu 5 lentile și un blitz îmbunătățit,  plus tradiționalii senzori GPS și biometrici. Pe lângă cele menționate, telefonul se laudă cu cea mai largă gamă de benzi 4G decât orice alt smart-phone, folosește un modul Bluetooth 4.0 și un modul WiFi Dual-Band 802.11.a/b/g/n, având o capacitate a bateriei sporită.

Totuși, iPhone5c ”vede” cu ochiul din față mai bine decât al său părinte, mai ales în întuneric. Asta datorită camerei frontale HD ”FaceTime”, a cărei performanță este de 2 ori mai bună decât a părintelui său iPhone5, oferind posibilitatea de a capta imagini mult mai calitative în medii întunecoase.

Drept orișice adolescent, iPhone5c are o ”haină” mai rebelă. Modelul și-a aruncat costumul din aluminiu, înlocuind-ul cu material din policarbonat multicolor, căptușit prin interior cu o placă metalică, menită să ofere mai multă rezistență, dar și să amplifice semnalul de rețea al telefonului. Costumul de policarbonat al iPhone-ului 5c este integral la fel ca cel al părintelui său iPhone5 și deși pune accent pe culorile sale originale, stârnește un DejaVu ce ne întoarce în timp către lansarea dispozitivelor iPodNano din 12 septembrie 2012.

Adolescentul înțelege moda. Imaginile de fundal al sistemului de operare iOS7 se potrivesc automat cu nuanța costumului din policarbonat al iPhone5c, care va deveni un hit pentru cei care abia așteaptă să-și asorteze geanta, unghiile sau haina cu noul gadget. Continuă lectura „Noile mere: cât de viermănoase sunt?”