În Căutare generală…

Oameni bun, hai să găsim un ”R”. Înainte oamenii ăștia ne îndemnau să adoptăm un ”Ș”. Acum problema e alta: nici nu au reușit să adopte unul, că au și pierdut ”R”-ul.
Despre asta, ne relatează Andrei. Faceți share și Like de dragul ”R”-ului. Hai să-l găsim împreună! 🙂

S-a pierdut un ”R” sau cum este lăsată PROSTIA să se răspândească prin Moldova.

Mă doare …mă doare foarte tare atunci când văd cum lumea îți bate joc față de Limba Română, față de poporul Moldovei. Ei cum se poate una ca asta?…să faci design la un ambalaj și să scrii greșit textul  despre produs în limba de stat? să scrii HÎTIE IGIENICĂ  în loc de HÎRTIE IGIENICĂ….   Eiii unde-i R-ul? …vi l-ați băgat în cuR?

Se întâmplă în Moldova, la un producător din Anenii Noi pe nume Euro Cosmetic SRL .

 

 

De ce este lăsată prostia să fie promovată.. oare chiar în țara asta nu sunt legi?… oare nu este vre-o instituție abilitată să verifice / autorizeze corectitudinea textelor .. imaginilor, denumirilor de produse…unde ne este demnitatea?

Ei bine o este clar că nimeni nu vrea să se ia la harță cu un producător …. un angajator…bla.bla. bla…

Măi …. Dacă nu știi .. întreabă ..dar nu te fă de râs în fața întregii țări..

Și dacă nu știi de cine să întrebi…poți întreba de ei: Centrul Național de Terminologie http://cnt.md/

Ce măsuri ar trebui să fie întreprinse?

În mod normal și firesc întreg lotul de produs trebuie sustras din comercializare, reambalat cu un ambalaj scris corect după care pus iar pe rafturi.

Jale…jale mare…ei cum pot eu să susțin producătorul autohton în cazul ăsta? 😦

Reclame

Extreme

După un crăciun cam trist, nu mă așteptam la prea multe – mă așteptam la tăcere, la reculegere, noi însă,  ne aruncăm asupra unui subiect de pe care încă nu s-a uscat sângele, cu pofte de trafic.

San-Sanâci nu e Jimmy Hendrix-ul blogosferei moldovenești sau românești, însă ăsta, nu se va pronunța vis-a-vis cât de corecți au fost cei căzuți: e pur și simplu ridicol (IMHO).

Mai e și total lipsit de etică: zilele astea au murit oameni, și absolut nimeni nu are dreptul moral de a spune că au meritat-o. Dragi bloggeri, deținători ai marilor c**ie virtuale – câți dintre voi ar avea aceleași organe să spună pe viu rudelor celor omorâți, că e vina răposaților?

Mai e ridicol să devii brusc luptător al exprimării libere, odată ce s-a vărsat sânge. Asemenea boli trebuiesc prevenite – nu tratate. O altă prostie e să spui că religia nu are nici o atribuție cu cele întâmplate, atunci când în numele uneia sau alteia, s-a murit mai mult decât în urma unei ciume.

Răposații nu mai pot fi eroi sau mișei – e futil, acum nu mai sunt pur și simplu: nu mai sunt polițiști, caricaturiști, frați/surori, copii, iubiți,  părinți sau prieteni.

Ar fi bine să mai închidem gurile și să deschidem ochii – nu suntem într-o campanie electorală pentru a face gălăgie pro sau contra, suntem la un priveghi: odihnească-se în pace creioanele, uniformele, precum și celelalte victime pariziene.

Pentru cei care trăiesc sub pietre: http://goo.gl/iIfKQG  http://goo.gl/rDqEbj http://goo.gl/B6bXWc

Captură

#RIPCHARLIE #RIPPARIS 

Poveste post-electorală

imgS-a născut sub miros de flori și gânduri de pace, dar fratele ei vitreg îi rupsese o mână chiar din prima zi de viață. Câțiva ani mai târziu, el i-a zis că acea mână e a lui, chiar dacă e parte a corpului ei. Acum, când vine frigul, o roade din umăr: îi amintește de răul pe care vitregul poate să i-l facă.

De când s-a născut a trăit în casa părintească, trăind când din mila oamenilor, când muncind cu ziua în câmp, iar fratele nu îi lăsa decât lăturile de la mese.

13 ani a încercat să fugă de el, dar nu a reușit să scape – un bun tovarăș al fratelui vitreg o păcălise. A luat-o cu zăhărelul și a prostit biata fată, făcându-i curte. Tovarășul îi câștigase încrederea cu 3 mese calde și un pat ceva mai moale, dar ea nu avea să știe ce urmează.

Când împlinise 15 ani, loialul tovarăș Voronin, o silise la ordinele vitregului. Ba chiar mai mult, ca să-și răscumpere cei 4 ani de întreținere, a obligat-o să facă trotuarul zi de zi. Seara, nu își dorea decât liniște, dar tovarășul îi dădea târcoale ca să-și facă ”inventarierea”.

Pe la 18 nu mai simțea nimic. Totul devenise o rutină, până când se îndrăgosti-se de unul din clienții ei. Îl chema Angel, și venea din Germania. L-a cunoscut după ce a fost recomandată de alți trei clienți, pe care îi deserviseră recent la ordinul tovarășului.

Angel era straniu. El o plătea doar ca să vorbească și nu îi cerea nimic altceva. Era plăcut, mâinile lui mari și îngrijite îi descopereau din când în când fața de părul negru ce îi astupa ochii. Avea un zâmbet cald și promițător. Mai multe fete, ziceau că e un vărul unui gentleman ce se căsători-se recent cu soră-sa: Romina. După nici un an, întâlnirea cu el era singura rază de lumină în mijlocul rutinei sale. Își dorea să fie cu el pentru orice preț.

Când împlinise 18, a prins la curaj și fiind încurajată de cei trei clienți ce au recomandat-o lui Angel, a pus mâna pe o bâtă și s-a răsculat împotriva tovarășului. Nici nu știa că nimerise din lac în puț. Începuse să se vadă din ce în ce mai des cu Angel. El îi dăruise viața la care nici nu visase. Totul a început cu o pereche de pantofi noi-nouți pentru picioarele ei sorocite și obosite de vreme. Tot Angel, o învăța-se să fie mai deschisă, mai sigură pe sine. Nu mai făcea trotuare: învăța-se a coase și chiar îi reușea. Toată lumea se mira te cât de repede o femeie cu un trecut atât de întunecat, înflorea de an ce trece.

Nu a durat mult bucuria ei: nici după doi ani de fericire, vechii clienți (craii de care vorbisem anterior), au venit după datorii. I-au cerut femeii tot ce câștiga, doar ca să țină tovarășul departe, așa cum au făcut-o până acum. Alți patru ani, tot ce cosea noaptea, îi era luat ziua. A ajuns să-și vândă și bicicleta, telefonul, chiar și bijuteriile pe care i le dăruise Angel.

Când împlinise 23 nu îi mai rămase nimic altceva. Nici Anghel nu mai părea atât de frumos, iar fratele mai mare era pe urmele ei. Degeaba muncise ea atâta fugind de tovarăș. Ferindu-se de dracu, a nimerit peste taică-su. Craii luau paralele, dar degeaba. O slugă loială a vitregului, Игaрь, îi prinse urma și ferecă biata femeie. Intrând în celulă, îi făcea avansuri, dar fata îl refuzase. A plâns, s-a opus, dar până la urmă, animalul a doborât-o în pat. După ce a fost crăcită de Игaрь, I-a pus 40 de ruble pe masă. Moldova nu știa că acestea nu fac nici cât un Euro, dar știa că e de-ajuns să-și plătească  tributul. Cât sluga își închidea șlițul, a reușit să fugă, dar nu avea altundeva, decât în brațele acelorași trei crai. Doar ei știau adresa știu Anghel și poate cele de ruble vor fi suficiente.

E tristă istoria Moldovei – și e păcat de așa frumusețe, care nu mai are unde merge, decât în brațele acelorași pești, ce nu par a fi mai buni decât tovarășul.

Nu se știe unde o să ajungă, dar să sperăm că cele 40 de ruble, vor da de gândit crailor. Până la urma urmei, Anghel e pe urmele unuia din ei, iar vitregul nu o să le ierte trădarea.

Reformă!

PolBox Gamma (versiunea 7)
PolBox Gamma (versiunea 7)

Dragi tovarăși. Cârmuirea democratică nu prea funcționează la noi. Trăgându-ne de la Romani, avem în sânge metode Neroinene, mai ales când vine vorba de cârmuire. Nu ne împăcăm noi stând pe scaune, frumușel ridicând mâna când e nevoie.  Ședințele din plen sunt plictisitoare, cu bugete usturătoare şi decizii ineficiente, deci de ce să mai pierdem timpul în van? Dacă tot avem în parlament „sportsmeni” de talie, de ce să nu facem din politică sport? Sportul e mai rentabil – NU? Continuă lectura „Reformă!”

Ai idioți la servici!? – Scrie testamentul

Un studiu recent a descoperit că idioții din ofciu pot fi la fel de periculoși ca și viicile – ba chiar mai periculoșidecât tabagismul.

De fapt, acești indivizi te pot duce până la sicriu!
Stresul este una din cele mai populare cauze ale atacului de cord.

Un studiu al Centrului Medical din Suedia, din cadrul Universității Lindberg, a constatat că idioții din oficiu ce te înconjoară zilnic, sunt cea mai letală formă de stres posibilă.

Autorul acestui studiu, Dr. Dagmar Andersson, spune că echipa lui a studiat 500 de pacienți care sunt foste victime ale atacului de cord clasic. Atacurile de cord a 60% din acești pacienți, nu au fost cauzate de cei mai ”firești” factori(din punct de vedere medical), ce duc la atacul de cord.

”Am chestionat pacienții prin diferite metode pentru a descoperi mediul lor de viață și am foarte surprinși să aflăm, că de fapt, cele 60% nu erau persoane predispuse atacului de cord, deoarece nu aveau vicii care duc la dezvoltarea unei asemenea maladii. În același timp, am aflat că acești oameni, munceau în oficiu cu indivizi idioți ce nu erau în stare să deschidă portiera mașinii, ieșind pe fereastră, ca mai apoi, să se rătăcească pe drumul dinspre parcare, spre oficiu. De asemenea, am aflat că atacul de cord al acestor reprezentanți avea loc la scurt timp după o confruntare cu indivizii idioți de la locul de muncă.” Continuă lectura „Ai idioți la servici!? – Scrie testamentul”