pe din spate – apostu

o altă tradiţie caracteristică nouă – sunt discuţiile despre om, când acesta nu e prezent. se mai numeşte „a grăi omul pe din spate”ştiţi senzaţia asta interesantă când în faţă ţie ţi se spune ceva frumos şi politicos, iar apoi afli cumva că tu eşti un om mai puţin bun. nici nu ştiu cum să o descriue ca şi cum ai descoperi că în sticla de fanta nu-i suc de portocale ci chimicate şi E-urieu nu zic că de azi trebuie toţi să sărim cu declaraţii despre cât de mult nu putem suferi persoana X sau Y – că stricăm multe prietenii, mai ales că deseori lipsa simpatiilor e legată şi de o stare de moment. dar totuşi, atunci când e ceva ce e profun însămânţat în suflet, haideţi măcar să reducem din dulcegăriile pe care le zicem în ochi. uneori e destul pur şi simplu să taci. e mai cistit decât orice cuvinte pe care le zicia. da. eu tot am făcut-o. numai că ultii ani pur şi simplu încerc să refuz să vorbesc despre cineva dacă nu e prezent. cu excepţia interviurilor de angajare – acolo eşti obligat să o faci.

Sursă: pe din spate – apostu