Bomboane…

Candy_Kills_by_Jamcub Cineva azi mi-a adus aminte de bomboane. Ele îs colorate, îs dulci, unele se topesc în gură, altele nu – unele pot fi ținute în palmă fără ca să te murdărești, altele ajung pe tricou după ce s-au topit în palmă… Și toți te întrabă dacă le vrei – toți vor să știe dacă vrei bomboane – Toți cei care vor ceva în schimb.Săptămîna trecută am auzit un gînd: ”Nouă ni s-a luat atâta timp, încât acum, când ni se dă – luăm, fără a ne gândi la consecințe”. Nu puteam să mă împotrivesc opiniei, nu aveam cum, este adevărat! – fiecăruia ni s-a luat ceva multă vreme, și acum, apare iluzia: ”E timpul meu să iau dacă tot mi se dă – poate e legea universului, poate nu, dar am să iau!”.

Așa, păpăm bombonele, poate chiar mai mult decât ni se poate. Păpăm și credem în ce ni se spune, fără a pune la îndoială nici o clipă cu ce suntem hrăniți. Am descoperit asta cu ceva vreme în urmă, când încă mai purtam careva ochelari roz, împrumutați desigur (păreau a fi la modă pe atunci). După ce am fost forțat să îi dau jos, am realizat că văd mult mai bine – mult mai clar, mai citeți. Rândurile păreau să aibă sens și parcă nu mai aveam nici un fel de pofte. Continuă lectura „Bomboane…”

De ce?

WE DID IT!
WE DID IT!

Prea muți m-au întrebat de ce. Răspund:

Pentru că îmi pasă.

Pentru că vreau.

Pentru că se poate.

Am obosit plăcut azi.  Am făcut-o nu pentru a apărea la televizor, nu pentru a mă pune bine cu cineva, nu pentru popularitate sau rating.

Am făcut-o pentru mine şi pentru tine, poate data viitoare o să ştii că :

CEAIUL E ÎN CANĂ, MÂNCAREA E ÎN FARFURIE, iar GUNOIUL E ÎN COŞ.

Le mulţumesc omuleţilor de la HAI.MD pentru idee, fort şi dedicaţie.

Mulţumesc celor care au fost alături de mine astăzi, cu sau fără mănuşi.

Mulţumesc….

YOU DID IT MOLDOVA!

HAI Sâmbătă… Mergi?

Când eram pici, mama mă punea să mătur prin ogradă și în timpul săptămânii, dar mai des o făceam Sâmbăta.

Anume sâmbăta scoteam covoarele din casă și le scuturam cu soră-mea, iar curățenia aia mai serioasă tot Sâmbătă se făcea.

Nu știu de ce la de fiecare dată ne apucam de curățenie pe la 12. Interesantă cifră. La 12 începea măturatul, scuturatul, curățatul – dereticarea în toată regula.

La școală curățam băncile prin Mai. Da – acolo era mult de curățat. Băncile pe atunci înlocuiau ”Wall”-ul de pe Facebook și asta dădea bătaie de cap curățării. Nu scăpai fără a peria intens și abundent.

După fiecare curățenie aveam sentimentul acela de liniște, când totul e la locul lui. Știam că acuși mama o să scoată plăcintele din cuptor, alea cu aluat subțire, pe care le făcea în fiecare Sâmbătă. Știam că după curățenia făcută după 12 nimeni nu mai urca încălțat pe prag. Știam că chiar dacă mi s-au înroșit unghiile de ros mesajele de pe ”Wall”-ul meu, vom merge să mâncăm cireșele de Mai, din grădina școlii.

Știam că anume în acele momente, începeam viața pe curat.

Dacă vrei și tu să ai parte de sentimentul ăsta, vino  Sâmbătă, 12 Mai – împreună cu echipa HAI.MD  la curățenie.
Intră pe HAI.MD pentru mai multe detalii. Vezi pe unde vrei să deretici AICI și alege o viață pe curat.

Dacă nu prea te ai cu computerul, ghidul acesta te va ajuta.

Deci, Tu mergi cu mine Sâmbătă, 12 Mai?

ÎNCEPE VIAȚA PE CURAT!  HAI MOLDOVA! DACĂ VREI – HAI ȘI CU MINE 😉

HAI[.md] Odată!

Eu mănânc, *beu ceai și fac dezordine ca toată lumea.

Toată lumea face dezordine. Toată lumea mănâncă – toată lumea.

Dacă toată lumea mănâncă, bea ceai și face dezordine, în mod firesc vine și logica: gunoi este peste tot – *așă-i? o_O.

Mai fac oamenii și alte chestii(știți voi – nu sunteți copii), deci cu cât mai multe lucruri fac oamenii, cu atât mai mult gunoi este.

Un om care face, după definiție este harnic. Prin deducție, cu cât suntem mai harnici, cu atât mai mult gunoi este. Gunoi este? ESTE!

Continuă lectura „HAI[.md] Odată!”

Ea, el și… Pumnul!?

Seara trecută am avut plăcuta experiență de a sta la o cafeluță cu un omuleț extraordinar. Nu ne văzusem de mult timp și scărpinatul limbii era de bun augur(aici fără conotații pentru cei perverși). În urma discuției despre verzi și uscate, am aflat o istorie, una despre cineva care iubește cu un preț mult prea scump.
Gândurile mi-au fost redirecționate către o secvență din trecut. Mi-am adus aminte de băiețelul pe care îl bătusem în copilărie pentru că îmi luase mingea și de un mare înțelept al vieții mele. Acest înțelept era bunicul meu, care oprind nedreptatea mingii, mi-a dat o prețioasă lecție de viață. EL mă învățase că a fi puternic înseamnă a apăra pe cei neajutorați, fără a obijdui pe alții. Tot EL m-a învățat în acel moment, că a ridica mâna asupra unei persoane mai slabe decât tine înseamnă a fi laș, indiferent de circumstanțe. Cuvintele lui, au rămas a fi crez pentru mine și în ziua de astăzi, iar istoria masochistă de mai jos, dovedea cât de laș poate fi el(cel iubit de ea). Continuă lectura „Ea, el și… Pumnul!?”

TATI, da eu am profil pe Facebook…

Nene Administrator, eu am profil ş pun o fotka!

Câţi dintre noi nu au cel puţin un profil social? Răspunsul e oarecum firesc să fie afirmativ în majoritatea cazurilor. Fiecare din noi căutăm metode cât mai eficiente de comunicare sau afirmare, pentru crearea unor noi relaţii, promovare, dezvoltarea unui al doilea EU pe internet sau pur şi simplu pentru a găsi oameni cu care nu am avut ocazia de a comunica de multă vreme. În ultima instanţă, unii îşi fac profiluri pe reţele sociale sau bloguri, de dragul avutului. Vezi tu, toţi au şi e la modă să ai şi tu profil pe Colegi.ru ori carteafeţei.com ori feţe.md ori pe nu ştiu ce sit de socializare.
Pentru cei care încă nu ştiu, fenomenul de creare a unui Profil Virtual Interactiv(PVI), a dus la separarea „Internetului” în două versiuni: WEB 1.0(mess, pagini html, fără conţinut interactiv) şi cel de WEB 2.0(Un termen care desemnează o mulţime întreagă de aspecte interactive şi colaborative ale internetului, de natură foarte recentă – apărute prin anii 2004-2005. Fără a fi vorba de o altă versiune a vre-unei aplicaţii).

Cu toate acestea, odată cu mulţimile de oportunităţi apărute datorită noii tendinţe de comunicare on-line, a fost deschisă şi o periculoasă cutie a Pandorei. Furtul de identitate NU este cel mai mare pericol pe care îl prezintă acest mod nou de comunicare. Continuă lectura „TATI, da eu am profil pe Facebook…”

În Offside

Offside
Offside

Astăzi am aflat că sunt în Offside. Păcat că nu am avut ocazia să fiu anunţat că nu mai fac parte din joc. Mă bucur totuşi că echipa poate să joace bine şi fără mine. Asta înseamnă că nu mai este nevoie de un atacant…. Păcat…  Aş fi putut face mai mult decât se cere. Aş fi jucat după fluierul arbitrului, care pare a fi mut în ultima vreme…   Mi s-a spus oficial: „IEŞI AFARĂ!” fapt ce mă doare puţin, însă nu cred că e prima sau ultima experienţă dureroasă. E ca un vaccin, te doare la început, însă după, nu mai eşti afectat de maladie. Nu înţeleg de ce, cu toate că nu mai caut răspunsuri, par evidente… Un singur lucru aş vrea: sunt o persoană directă şi îmi place să mi se spună verde-n faţă, chiar dacă cuvântul e „Afară!”.  Presupun că intenţiile au fost bune, însă asta nu schimbă nimic… OFICIAL! Sunt in Offside…

Procesul

Exista si exceptii
Exista si exceptii

A trecut… O zi grea care m-a apăsat pe inimă până mi-a scos ultima suflare. Am pierdut încrederea în unii, am câştigat-o în alţii şi totuşi nu am  ce să ripostez. Am fost pe o bancă de acuzaţi aşteptând sentinţa care  avea să fie mai crudă decât am crezut. Deşi conştiinţa-mi era curată, am avut a trece de un botez de foc, urmat de o bună amprentă a pantofului pe partea posterioară a corpului. Nu am crezut că oamenii care fac ceva fără ca să ceară ceva în schimb, pot primi sentinţe pentru că li se mai întampla să aibă zile negre. Ce să îi faci… Faptul este consumat, nu mai rămâne decât să primesc cel mai eficient medicament: Timpul.
Asta e…  Nu le poţi avea pe toate şi totul NU e posibil, în pofida faptului că cineva menţiona viceversa. Totuşi am o promisiune de indeplinit şi nu mă dau bătut până când nu  o voi duce  la capat. Există omuleţi care au nevoie de mine şi pentru asta nu am nevoie de un statut. Mi-am invăţat lecţia. Viaţa nu mai pare un bumerang, pentru că ştiu sigur că nu meritam ceea ce am primit. Ştiu sigur că nu am făcut nimic rău şi dacă cineva a considerat că totuşi am făcut acest lucru, atunci l-aş ruga pe acel cineva să meargă în pantofii mei, cu riscul de a face aceleaşi bătături pe care le-am primit. O data primite, ele se vindecă, dar e cam greu să mergi. Nu mă crezi, aşa-i? Sunt sigur că nu… Doar ieri nu m-ai crezut…

Moldova – POATE FI!!!

Descoperă Moldova!!! Dacă încă nu ai făcut-o!!!
Descoperă Moldova!!! Dacă încă nu ai făcut-o...

Ieri m-am văzut cu niscaiva prieteni foarte vechi… Am stat la câteva pahare de vorbă și ne-am luat de Moldova… Așa, întâmplător… Mulți nu mai vor aici, vor să plece cât mai departe, alții sunt obsedați de patriotism iar ceilalți vor ca Moldova mea, să fie un loc mai bun, unul de vis, așa cum este între prieteni. Cu ceva vreme în urmă, credeam că unica soluție e, după cum spunea o bună cunoștință de-a mea, VIZA Moldova – Canada, sau poate chiar America, însă de o vreme bună, m-a apucat dragostea de patrie… A început cu 7 ani în urmă, după derularea unui proiect local. M-am îndrăgostit de Moldova INCURABIL! Nu de politică sau de brand, ci de Moldova, țara în care m-am născut, și în care am făcut primii pași.  Continuă lectura „Moldova – POATE FI!!!”